miercuri, 18 august 2010

N-am chef de titlu

Daca stam sa ne gandim, iubirea este exact ca focul. Se aprinde repede, ne incalzeste, ne fascineaza jocul flacarilor si normal, ca orice foc, iubirea are nevoie de lemne uscate sa arda neincetat. Asa si iubirea trebuie hranita cu lucruri frumoase sa traiasca in continuare. Dar o clipa nu am avut grija de foc, se stinge. La fel si iubirea dispare. Dupa ce se stinge focul, pe pamant ramane cenusa neagra foarte mult timp. La fel si in iubire, ramane o pata neagra pe inima care foarte greu dispare. Si toata lumea poate sa vada cenusa si unii oameni isi aduc aminte de acea seara in care a ars focul. Exact ca in iubire... toata lumea vede cat de mult suferim pentru ca ne este greu sa ascundem durerea si mereu ne amintim cum a fost cand iubeam!
©David

luni, 16 august 2010

Eu mare filozof :-@ part 5

De ce suntem asa de egoisti si speram chiar si atunci cand stim ca numai are nici un sens si stim ca toata sansele sunt pierdute. De ce nu renuntam? Noi incercam sa luptam acolo unde lupta este deja pierduta. Inceteaza pamantul sa se invarta doar pentru ca unu zice ca e mai bine pentru el sa se opreasca? Nu! Pietrele nu pica din cer noi singuri ni le punem in drum. Si dupaia noi credem ca trebuie sa speram cu toata fiinta noastra si pietrele dispar din calea noastra fara nici o problema.

©David

Eu mare filozof :-@ part 4

De multe ori am impresia ca timpul ne jefuieste. Ce ramane din noi daca pamantul se invarte si totul trece? O umbra fara corp? Urme pe nisip? Culori in vant? Ce ramane? Ne dam seama ca zilele trec pe langa noi fara sens si momentele importante nu le-am pretuit. Raspunsurile pierdute si intrebarile pe care nu avem curajul niciodata sa le punem. Ce ramane? Poze care ne arata clipele pierdute si visel neimplinite desenate in nori? Timpul ne lasa doar acele lucruri pe care noi vemreu am vrea sa le gandim, traim, simtim, speram, redem, spunem si iubim si noi mereu ne dorim sa dam timpul inapoi si sa ne traim viata altfel. Dar oare a doua oara am proceda corect daca chiar am putea da timpul inapoi? Nu cred ca e bine sa legam trecutul cu fondita minciunii. Nu. Daca timpul nu ne-ar lasa sa ne recunoastem greselile si sa invatam din ele de mult eram pierduti. Noi am sta in loc si odata ne-am intreba de ce lumea pare neschimbata. Timpul ne jefuieste si ne minte. Timpul ne fura clipele exact atunci cand ne dam seama ca sunt importante si de multe ori e prea tarziu. Timpul nu ne da posibilitatea sa facem totul mai bine. Timpul ne depaseste fara ca noi sa fim pregatiti.
©David

Eu mare filozof :-@ part 3



Cand gasim ceea ce nu am cautat niciodata. Cand spunem ceea ce nu am avut curajul sa spunem vreodata. Cand iubim ceea ce nici in vis nu am vazut. Cand simtim ceea ce nu am sperat vreodata ca vom spimtii. Atunci dispare dorul pentru o clipa si tot ce ramane este o minune intre timpul pierdut.
©David

Eu mare filozof :-@ part 2

Cateodata trebuie sa facem 1000 de pasi doar ca sa ne dam seama ce avem langa noi. Cateodata trebuie sa vedem o gramada de persoane doar ca sa ne dam seama de o singura persoana care mereu a fost langa noi. Cateodata trebuie sa traim jumate din viata doar ca sa oprim o clipa care ne schimba complet. Cateodata trebuie sa auzim 1ooo de melodii doar ca sa ascultam una singura. Cateodata trebuie sa vedem toate locurile de pe pamant doar ca sa vedem cum visele invata sa zboare. Cateodata... da, cateodata trebuie sa cautam o persoana doar ca sa ne gasim pe noi.
©David

Eu mare filozof :-@

Pas cu pas. Fiecare pas bine gandit. Si cu fiecare pas o bataie de inima. O calatorie in care ne cautam pe noi si o bucatica mica de vesnicie. Noi calatorim prin lumea toata cu speranta sa gasim ceva ce ne elibereaza de frica. Si cautam. Si toata viata noastra suntem in cautare. Cautam ceva ce nici macar nu cunoastem. Noi venim de aici si mergem acolo si intre timp ne punem intrebari si speram sa gasim dincolo raspunsul. Nici macar nu stim unde mergem, dapoi de unde venim. Si cautam. Si ne gasim pe noi... Putin cate putin. Pas cu pas. Clipa cu clipa. Si in calatoria noastra intalnim oameni care vad lumea cu alti ochi. Diferit de noi. Cu fiecare pas auzim un cuvant nespus. Cu fiecare bataie a inimii in plus vedem o minune. Si nu conteaza ce am gasit pana acuma noi cautam mai departe. Cateodata gasim respunsuri fara intrebari. La final poate poate suntem dezamagiti. Sau poate nu...
©David

Oare cine?

Cine isi da seama de ceea ce nimeni nu vede? Cine vede ce doar pare ca exista? Unde este locul pe care nimeni nu il cunoaste? Cine cunoaste ce nimeni nu stie? Cine stie ce nimeni nu viseaza? Cine viseaza ce nimeni nu spera? Cine spera ce nimeni nu isi da seama?

©David

Noi iubim!

Mereu suntem salvati atunci cand nu vream sa ne gaseasca nimeni. Cadem la pamant atunci cand avem cea mai mare frica sa nu pierdem. Alegem sa mergem pe drumuri diferite cand ne lipseste orice putere de a face macar un pas. Noi tacem atunci cand ne dorim cel mai mult sa fim ascultati. Ne facem griji atunci cand totul pare a fi fara nori. Intrebam desii stim ca nu exista raspuns la intrebarile noastre. Noi speram atunci cand increderea dispare. Noi visam chiar si atunci cand ultima sansa am pierdut-o. Noi iubim.



©David

Unde incepe raiul?

Sunt lucruri ca iubirea care in tacere apar in viata noastra si cu ea renaste totul. Fiecare speranta pieduta devine o mare plina de dor. Fiecare durere arzatoare devine o rana innecata in sare. Fiecare vis neimplinit devine o amintire uitata. Fiecare moment pierdut devine doar o clipa furata. Lucrurile ca iubirea care raman cand linistea prinde momentul si pentru o clipa timul se opreste in loc. Cand asteptatrea se pierde in umbrele care danseaza. Cand undeva in departarea vesniciei, in linistea inimii noastre exista un loc care se aseamana cu raiul. Acolo unde razele soarelui se rup in ploaie si vantul picteaza un tablou al sperantei din culorile nimicului, in fiecare bataie e inimii.


©David