De multe ori am impresia ca timpul ne jefuieste. Ce ramane din noi daca pamantul se invarte si totul trece? O umbra fara corp? Urme pe nisip? Culori in vant? Ce ramane? Ne dam seama ca zilele trec pe langa noi fara sens si momentele importante nu le-am pretuit. Raspunsurile pierdute si intrebarile pe care nu avem curajul niciodata sa le punem. Ce ramane? Poze care ne arata clipele pierdute si visel neimplinite desenate in nori? Timpul ne lasa doar acele lucruri pe care noi vemreu am vrea sa le gandim, traim, simtim, speram, redem, spunem si iubim si noi mereu ne dorim sa dam timpul inapoi si sa ne traim viata altfel. Dar oare a doua oara am proceda corect daca chiar am putea da timpul inapoi? Nu cred ca e bine sa legam trecutul cu fondita minciunii. Nu. Daca timpul nu ne-ar lasa sa ne recunoastem greselile si sa invatam din ele de mult eram pierduti. Noi am sta in loc si odata ne-am intreba de ce lumea pare neschimbata. Timpul ne jefuieste si ne minte. Timpul ne fura clipele exact atunci cand ne dam seama ca sunt importante si de multe ori e prea tarziu. Timpul nu ne da posibilitatea sa facem totul mai bine. Timpul ne depaseste fara ca noi sa fim pregatiti.
©David
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu