Daca stam sa ne gandim, iubirea este exact ca focul. Se aprinde repede, ne incalzeste, ne fascineaza jocul flacarilor si normal, ca orice foc, iubirea are nevoie de lemne uscate sa arda neincetat. Asa si iubirea trebuie hranita cu lucruri frumoase sa traiasca in continuare. Dar o clipa nu am avut grija de foc, se stinge. La fel si iubirea dispare. Dupa ce se stinge focul, pe pamant ramane cenusa neagra foarte mult timp. La fel si in iubire, ramane o pata neagra pe inima care foarte greu dispare. Si toata lumea poate sa vada cenusa si unii oameni isi aduc aminte de acea seara in care a ars focul. Exact ca in iubire... toata lumea vede cat de mult suferim pentru ca ne este greu sa ascundem durerea si mereu ne amintim cum a fost cand iubeam!
©David
Iubirea...nu sunt eu o mare experta in asa ceva dar cred sincer ca e singurul lucru care ne mananca sufletul fara ca noi sa ne dam seama.
RăspundețiȘtergereUneori ma intreb daca iubirea nu e doar in imaginatia noastra...