A arăta că eşti slab este un semn că ai curaj. A recunoaşte greşelile este un semn că ai putere. A te întrece pe tine şi a-ţi cere iertare este un semn de mărire. A ierta este un semn de împlinire.
joi, 30 septembrie 2010
Visele noastre nu depind de soarta noastră ci de curajul nostru.
A arăta că eşti slab este un semn că ai curaj. A recunoaşte greşelile este un semn că ai putere. A te întrece pe tine şi a-ţi cere iertare este un semn de mărire. A ierta este un semn de împlinire.
Visele sunt foarte des distruse de realitate.
Vreau să păstrez ce nu se poate păstra. Vreau să arunc ce nu este de aruncat, vreau să înţeleg ce nu este de înţeles, vreau să spun... dar pentru ce vreau eu să spun nu există cuvinte.
A lăsa totul în urmă nu înseamnă a îngropa visele. A merge pe un drum nou nu înseamnă a fi un alt om.
Sufletul fără iubire este ca o fântână părăsită, cu un pic de apă la fund. Fântâna stă în margine de drum singură căci nimeni nu o mai cercetează. Sufletul fără iubire este ca mărul fără roade, rătăcit într-o grădină şi plin de omizi care îi roade frunzele în primăvară şi toată toamna. Şi toată floarea, otrăvită, se scutură curând si cade lăsând crengile uscate. Sufletul fără iubire este ca o ruină. Ca un cuptor surpat de vremuri, fără foc.
Dacă vorbiţi mă fac că nu aud. Nu zic NU şi nici nu mă laud. Vorbiţi precum vă vine. Nu vă aplaud şi nici nu vă bag în seamă.
Cândva ajungi la un punct în viaţă când speranţa nu mai foloseşte la nimic. Să sperăm mereu că lucrurile se vor îndrepta cândva. Poţi să stai să priveşti cât de mult vrei, vei vedea că nu se va schimba nimic. Absolut nimic. Totul este şi rămâne ca tot timpul. Şi toată lumea zice să nu renunţi la speranţă, să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti pentru ca s-ar putea să nu primeşti acel lucru niciodată. Dar pentru ce să lupt când ea vrea exact ceea ce eu nu vreau şi luptă împotriva mea. Atunci speranţa nu ne mai ajută cu nimic. Exact ca şi cu încrederea! Ce înseamnă în ziua de azi să ai încredere când tot al doilea prieten al tău o rupe. A avea încredere înseamnă a crede o persoană chiar dacă tu ştii că dacă ai fi fost în locul acelei persoane ai minţi. Încrederea este ceva foarte fragil. Dacă o ai o dată, păstreaz-o. Dar de ce să ai încredere dacă toţi te folosesc? Ca să ai încredere ai nevoie de sigurantă.
Corabia vieţii mele, grea de gânduri, se sfarmă în scânduri de stânca morţii şi valurile timpului o lovesc şi se izbeşte în rânduri.
Ai dansat vreodată în ploaie? Cu ochii închişi şi inima deschisă? Asta este viaţa! Cum stropii de ploaie se sparg pe pielea ta rece, se rătăcesc şi undeva se întâlnesc dinou. Şi cum părul îşi ăierde forma si ordinea. Asta este puţin din libertate. Fără papuci în picioare pe asfaltul cald, cu braţele spre cer. Ca şi cum nu este nimeni care poate să îţi fure acel puţin. Dansând, înnecat într-o melodie. Ăasta este momentul care îţi aparţine doar ţie. Când pământul se învârte mai încet şi fără să vrei începi să zâmbeşti. Asta este viaţa! Viaţa este mai mult decţt a respira. Chiar dacă ne rătăcim şi inima se rupe şi sufletul a pierdut orice speranţă. Totul este okay. Noi trecem peste toate. Trecem peste orice început şi orice sfârşit. Şi peste tot ce este între început şi sfârşit. Aşa e treaba cu inima. Bate. Bate chiar dacă restul a îngheţat, prea amorţită ca să mai simtă ceva. Dar bate. Nu neapărat pentru că trebuie să bată ci pentru că inima vede pământul altfel decât capul. Pentru că inima recunoaşte toate minunile şi bate pentru ele. Minunile ne fac ca să trecem peste toate. Minunile vrăjesc fiecare zâmbet. Noi doi am fost mai puternici decât ultima gură de aer înainte de înnecare. Dar poate noi suntem ca ploia. O poveste spusă de tăcere. Eu am crezut mereu în minuni. Nu ţinem respiraţia pentru o clipă doar ca să putem respira dinou mai liber. La urma urmei nu contează cât de ruptă şi câte răni avem în inimă – este şi va rămâne o minune ce ne face să fim aşa sensibili.
Prefer ca inima mea să moară cu un vis viu decât să trăiesc cu un vis mort.
Ne imaginăm prea multe lucruri. Lucruri care defapt nu au cum să fie adevărate. Lucruri care nu au cum să devină adevărate. Oare toată lumea se gândeşte la lucruri de genu? Oare toată lumea simte exact la fel? Iubirea este în stare de orice. Nimeni nu ştie unde ne duce drumul iubirei. Oare ne duce în rai? Dar câteodată sunt momente în care tu crezi că totul este exact cum ţi-ai imaginat. Momente care te fac fericit. Dar totul se poate schimba într-o secundă. Spui un cuvânt las, strici tot. Un singur cuvânt poate să rănească o persoană mai mult decât orice pe lumea asta. Okay, poate nu sunt aşa cum credeai că sunt dar oamenii se pot schimba. Poate chiar avem nevoie de timp să vedem dacă între noi doi chiar este iubire sau nu. Dar să ştii ca eu nu voi uita nici cea mai mică speranţă. Tu ce crezi? Crezi că există un loc unde cerul atinge pământul aşa cum se ating două persoane care se iubesc?
sâmbătă, 25 septembrie 2010
PARTY NACKED
Sorry. A trebuit sa dau tot afara
marți, 21 septembrie 2010
oh, fuck it.
Vreau să dispară durerea mea adâncă să o lustruiesc în rânduri ca lumina dulce de primavară. Să fac cu rândurile mele damele să suspine, frumoase să fie rândurile mele pentru oricine, pentru mine nu. Aş vrea să smulg sufletul din mine, să storc cu o mână tot focul din el. Se ştie că prin izvor de lacrimi mor durerile toate... Dar nu pot să plâng pentru că durerea mi-a stors ochii şi sufletul meu aspru l-a împietrit...
It's a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain.
When a person cries and the first drop of tears comes from the right eye, it's happiness. But when the first roll is from the left, it's pain.
Iubirea este doar un cuvânt cu 7 litere. Dar are o putere care nu este de pe această placetă. Iubirea nu se foloseşte, iubirea se simte. Când spui „Te iubesc” ai un sentiment in tine... sentimente care nu le putem descrie dar totuşi cumva am vrea să le descriem dar nu putem. Nu avem nevoie de cuvinte. Dar când iubim şi suntem iubiţi vream ca toată lumea să ştie cum se simte iubirea. Doar inima decide dacă ceea ce simţim este iubire. Nu mintea.
©David
joi, 16 septembrie 2010
Iubirea nu se invaţa pentru că noi oamenii o avem in sânge. Iubirea invie, iubirea ne umple, ne plimbă, ne face să tremuram, să suferim, ne lasă trişti şi fericiţi, ea ne imbogaţeşte şi ne explică, iubirea ne inundă, ne stăpâneşte. Iubirea, un sentiment cu o multime de feţe. Fină şi aspră, fierbinte şi rece.
©David
luni, 13 septembrie 2010
Ce este iubirea?
luni, 6 septembrie 2010
Multa lume crede in minuni. In schimb eu simt minunile si mai prind cate una din cand in cand.
Cand totul doarme si doar izvorul de pace se aude afara. Doi ochi sunt trezi in noapte si o inima nu tace. Eu numai ascult de mult vorba lumii. Pentru mine nu inseamna nimic ce pentru ei inseamna mult. Viitorul, un trecut pe care cineva mi l-a intors. Aceleas sir de patimi s-a intors si s-a reintors. Numai intreb de ce soarta nu mi-a dat in viata noroc fara durere. Numai citesc de mult acele carti care spun ca filele vietii au vesnic doua parti. Cica fara patimi nici cei mai veseli ochi nu sunt. Viata si moartea noastra noi le tinem in mainile noastre. Ne simtim stapani pe ele. Nu cer ca in lumea asta sa am parte de fercire. Insa, viata noastra oricat de neagra ar fi ea oare implineste in lume un sens? Traind cu dorul in piept... pe altu in lumea asta il doare mai putin? Oare lacrimile crude schimba destine? Nu cer nocorul. Cer doar sa ma inveti ca viata mea sa aibe un pret. Si si moartea mea sa aibe pret. Nu vreau sa zic despre mine ce mereu se spune despre altii ca-i visul unei umbre si umbra unui vis!...Raspunde-mi cine este sufletul lumii? Dumnezeu? Orbirea? Nepasarea? Binele? Raul? Este lumea creata anume pentru bine? Toata lumea spune asta. De mii de ani ne suna legende in urechi. Nu vezi ca virtutea gaseste a ei rasplata, rasplata de oameni si de cer este invidiata. Eu nu cred nici in Iehove, nici in Buddha, nici in viata nici in moarte. Visez si eu ca tot omul dar mie tot una imi este daca traiesc in veci pe lume sau daca mor. Toate aceste taine sfinte in zadar crezi in ele pentru ca gandurile, zau, nu schimba nimic in lume.