sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Am fost 7 pitici... au rămas 6


Lacrimi îmi curg de ore întregi pe faţă- Mama stă lângă mine şi plânge şi ea cu mine, îmi spune că nu poate să mă vadă aşa, că viaţa merge mei departe. Mă i-a în braţe şi îmi şopteşte printre lacrimi că ştie cum e să pierzi o persoană la care ai ţinut mult. Împreună ne uităm la pozele tale, povestim ce tâmpenii făceai când erai mic. Îi povestesc cum mereu îmi spuneai despre planurile tale de viitor. Că vrei să studiezi, să lucrezi ca fotograf, să găseşti o fată pe care să o iubeşti. Dar Dumnezeu te-a luat sus în cer ca să ai o viaţă frumoasă şi fără dureri. Dar ne vom vedea curând... ai grijă acolo sus de tine şi nu uita că tot tu eşti cel mai frums dintre noi 7 şi sper să ţi se îndeplinească visu şi să fi cea mai "frumoasă prinţesă"

Cu dor: David, Willy, Jimi, Kevin, Daniel şi Paul.
Verişorii tăi...

2 comentarii: