vineri, 31 decembrie 2010

Am aflat lucruri despre mine pe care nici eu nu le ştiam.

Vorbiţi de mine pentru că eu râd când voi plângeţi, pentru că eu plâng când voi râdeţi. Pentru că eu ţip când voi tăceţi, pentru că eu tac când voi ţipaţi. Pentru că rămân calm când voi că enervaţi şi chiar şi atunci când sunt nervos rămân liniştit şi limpede. Ştiu să mă apăr fără pumni. Nu vorbesc de bătăi când spun că lupt pentru visele mele. Nu o să mă schimb. Îmi rămân mie fidel ca un prieten bun. Sunt sincer cu mine. Ăsta sunt eu, credeţi voi ce vreţi. Faceţi ce vreţi. Eu rămân eu!



©David

Drop the last year into the silent limbo of the past. Let it go, for it was imperfect, and thank God that it can go


Sentimentele adevărate nu dispar niciodată. Noi credem că poate vom înceta să iubim acea persoană dar nu este deloc aşa. Nu contează cât de mult ne-a rănit acea persoană sau câtde mult n-ea dezamăgit: Dacă sentimentele chiar sunt adevărate nu au cum să dispară aşa uşor. Noi mereu credem că am uitat acea persoană doar ca să nu recunoaştem că sentimentele nu au dispăarut.Câteodată dispar sentimentele pentru câteva zile, săptămâni sau chiar luni... dar doar o singură întâlnire sau o amintire pierdută ajunge şi sentimentele ne răscolesc dinou. Sentimentele adevărate nu mor niciodată. Rămân pe veci!

©David

miercuri, 22 decembrie 2010

Live THIS moment


A fi puternic nu înseamnă să nu plângi niciodată sau să nu fi niciodată la pământ. A fi puternic înseamnă, indiferent cât de rănit eşti, te ridici, zâmbeşti, lupţi mai departe. Îţi accepţi greşelile pe care le-ai făcut şi te înveţi minte.


©David

I'm just tired


Oamenii pe care îi cunoşti devin oameni pe care i-ai cunoscut. Oamenii de dace credeai că îţi sunt prieteni devin cei mai mari duşmani. Oamenii cu care puteai să vorbeşti despre orice devin oameni căruia numai ai ce să le spui. Oamenii în care aveai încredere devin oameni care numai ştiu nimic despre tine. Oamenii care te făceau fericit devin oameni care, cu fiecare cuvânt spus de ei te rănesc.


©David

sâmbătă, 18 decembrie 2010

It takes million of people to cpmplete the world but it only takes you tu complete mine.


Când pierdem ceva ce pentru noi este ca aerul, atunci ni se taie respiraţia pentru o clipă. Dar cu siguranţă vom găsii ceva nou, ceva mai important. Sau chiar lucruri mici care ne fac fericiţi. Mulţi dintre noi nu pot să lase un lucru, să uite. Şi exact atunci când vrem ceva cel mai mult, când ne dorim ceva foarte mult, atunci nu primim nimic. Ci doar atunci atunci când speranţa a dispărut de mult. Asta este unu dintre cele mai mari defecte a oamenilor: Nu putem să uităm, niciodată nu primin destul, nu suntem în stare să avem răbdare, să aşteptăm, şi niciodată nu sperâm cât trebuie.
-Respiră adânc, zâmbeşte şi aşteaptă până ajunge şi la tine norocul. Pentru că norocul este peste tot şi destul pentru toată lumea.



©David

i want ya!


Nu toţi găsesc iubirea adevărată. Poate unii doar cred că iubirea adevărată există. Dar pentru mulţi, iubirea devărată este doar... un basm, cuvinte din cărţi. Iubirea adevărată ne omoară, ne fură din putere. Dacă nu primim iubire ne mănâncă singurătatea... Nu mai putem dăruii iubire, este inima mea rănită ca să mai poată iubii vreodată. Şi să numai fie rănită încă o dată, zidim pereţi mari în jurul ei. Iubirea moare şi este foarte de cucerit.

©David

Uh na na .

Durere. Trebuie să o suportăm şi să sperăm că va dispărea de la sine. Să sperăm că rana rămasă în urma ei se va vindeca. Nu există nici o altă posibilitate şi nici răspunsuri. Respirăm adânc şi sperăm să nu ne mai doară aşa tare. Câteodată putem să controlăm durerea dar câteodată ne loveşte atunci când nu ne aşteptăm şi numai încetează.


©David

DREAMS

A fost o dată un bărbat care din păcate, într-o zi a ridicat paharul: Paharul este arma, glonţul este alcoolul. Toată lumea ştia de ce l-a nimerit pe el, de ce l-a durut, de ce s-a distrus iubirea şi de ce au divorţat. Pe bune, iubirea s-a transformat în ură. Părinţii mei s-au iubit şi dupaia au divorţat. Nopţi întregi stăteam treaz şi mă întrebam la cine să rămân. Aveam 10 ani. Şi după lacrimi şi discuţii inutile m-am decis. Am plecat, chiar am părăsit-o pe mama. Am lăsat-o cu durere. Nici până în ziua de azi nu pot să cred. Un an de zile nu am văzut-o pe mama şi nu am să îmi iert greşeala asta. Am stat la tata. Au fost şi zile frumoase dar şi mult alcool. Foarte târziu mi-am dat seama că el este bolnav şi nu vroiam să plec de la el. E timpul să spun adevărul. Să rup lanţurile şi să mă salvez. E ca şi cum mi-aş băga cuţitul în inimă dar astăzi simt speranţa că încă mai există dragoste adevărată.


©David