marți, 22 martie 2011

prima data

Era deja tarziu si parca aveam chef de o aventura. Si dintr-o data o vad pe ea. Si ea ma vede pe mine. Imi face semn sa merg langa ea. Damn! Simteam ca imi ies din fire. Ma apropiam de ea si simteam cum innebunesc! "Te rog, poti sa imi spui de unde esti?" dar ea numa imi zambea pentru ca vroia doar sa se joace. Imi era frica de ea dar eu stiam ce vreau. "Hey, lady, te invit la un drink. Tu sigur esti din alta galaxie." Am comandat de baut pentru ea si uita la mine si rade si imi spune ca sunt cel mai bun BAIAT de pe pamant dar asta nu schimba nimic pentru ca ei i plac BARBATII! wtf?! Imi era rica de ea da eu stiam ce gandeste, Stiam ce vreau. E periculoasa dar deja eram prea dependent de ea. Nu puteam sa plec de langa ea. Deja am baut cam mult. Aproape Game-Over. Si o intreb "Mergem la mine?" "Stai mai intai aici!!!"

... si daca ea ceda in seara aia lui i se parea prea neinteresant si era chiar doar o aventura. Dar nu a mers la el si l-a lasat sa astepte cateva saptamani bune. Si da... el inca este innebunit dupa ea!

©David

duminică, 20 martie 2011

Daca de maine nu ar mai ploua - as murii

Esti prea aproape sa stai departe si esti prea departe sa stai langa mine. Dar cand incepe noaptea tu esti totul, tot ce vreau, ce am si ce iubesc!

Si atunci stau in intunericul noptii cu mainile goale si cu cateva cicatricii si ma intreb de ce nu pot sa dorm. De ce nu a stins nimeni lumina pe care tu ai lasat-o aprinsa? Ma intreb daca chiar imi este dor de tine sau este doar o parte din mine care lipseste. Si dupaia ma gasesc undeva pe iarba afara si nu mai stiu ce ma atinge. Nu mai stiu daca tu ma atingi sau poate eu. Si stau acolo pierdut asa cum sunt si ma intreb dinou daca chiar imi este dor de tine sau de sentimentul ce il aveam cand erai lnaga mine. Ma intreb daca imi este dor de zambetul tau sau de zambetul meu cand tu zambeai. Ceea ce nu vede nimeni, stii? Stau sub cerul plin de stele si nu stiu daca tu esti fata care imi lipseste. Nu mai pot sa imi aduc aminte de vocea ta, de parfumul tau - gandurile mele nu mai sunt in stare sa picteze poza ta. Dar totusi te-as recunoaste intre mii si mii de oameni chiar daca ar fi intuneric dar nu mai pot sa imi aduc aminte cum arati. Statam la margine de drum acolo si am vrut sa gasesc acel moment special si sa il lastrez. Sa il ard. Dar nu am gasit nimic. Si acolo ai fost tu. Dar parca nu erai tu. Dupaia stau acolo cu mainile goale si cateva rani care sunt amortite din cauza vietii. Si stai aici si nimeni nu este langa mine, nimeni care sa ma vada, nimeni cine sa imi spuna ce imi lipseste. Doar sufletul meu negru care inghite lumina si nu lasa nimic sa intre il el. De plouat nu mai ploua si sclipirea din ochii tau se duce, cuvintele tale amutesc, tacerea ta ma sufoca, fiecare parde din mine se distruge nu mai ramana nimic. Nu stiu daca imi este dor de tine. Nu stiu daca imi lipsesti sau doar prezenta ta imi lipseste. Nu stiu ce nu ma lasa sa dorm - tu sau gandul la tine pentru ca sunt prizonier in tine. Tot ce stiu este ca nimeni nu m-a facut sa simt asa ceva pana acuma si nimeni nu ma poate linistii asa cum o faci tu cand imi zici "Te iubesc!". Ca nici acuma nu am uitat cum iti bate inima chiar daca au trecut cateva luni bune. Si ca nimanui nu vreau sa-i spun totul despre viata, despre mine, doar tie. De fiecare data cand vorbim imi furi respiratia. Tot ce stiu este ca zambetul tau este perfect si ca toate cuvintele tale se aseaza usor pe inima mea. Nu stiu daca imi este dor de tine. Nu stiu daca chiar tu esti sau doar o obsesie de a mea. Tot ce stiu este ca inima mea bate la tine. Ca bate in pieptul meu si ma lasa fara suflare. Din cauza ta nu mai simt nimic doar pe tine. Si ca nu imi pasa unde as fi daca ai fi si tu aici. Tot ce stiu este ca tu imi dai sentimentul de a traii!

©David

joi, 17 martie 2011

Iti scriu noaptea ca sa ploua.

Imi povestesc noaptea povesti pana adorm.

Ne caut pe noi in ploaie. Sunt atatea posibilitati sa te pierzi: in inimi rupte, in tacerea rece ca fierul, in priviri goale sau in brate puternice, in timp, in logica. Sunt atatea posibilitati sa te pierzi: in vant, in suflete rupte in doua, in tipete si in cuvinte distrugatoare. Sunt atatea de multe posibilitati sa te pierzi: pe strada printre oameni, in prea mare apropiere si prea multa distanta, din cauza ca simtim prea putin si ca ceva lipseste. Sunt atatea posibilitati sa te pierzi. Si mai este si ploaia... ploaia nu se cumpara cu nimic. Ploaia nu se pierde, ploaia nu ramane. Ploaia nu aduna si nu desparte nimic. Ploaia este doar... cateva picaturi, viata pentru desert, salvare pentru focul care arde prea tare. Ploaia este un pic de ocean pe piele si poezie in zilele de vara. Ploaia este frumusetea perfecta cand lumina se sparge in picaturile ei. Ne caut pe noi in ploaie!

©David

marți, 15 martie 2011

Cum gandesc barbatii si femeile part 1: Barbatul si iubirea!

3. Ce este atractiv pentr un barbat?

Sani mari si picioare lungi! Daca vreti mai pe scurt asa. (Acest clichee vechi este evident adevarul gol golut) As putea sa incep sa scriu detaliat. dar nu cred ca are rost. Stati linistite fetelor: Sunt barbati care cred ca femeile inteligente sunt atractive... in cazil in care au sanii mari si picioarele lungi. Dar genul de barbati care le plac femeile inteligente sunt putini. Sunt multi care se cred mai inteligenti decat femeia. nici un barbat nu stie sa aprecieze o femeie care este mai inteligenta decat el. Ar fi si stupid din partea lui. Pentru ca femeile si asa este mai destepte decat barbatii. Femeile pot lega informatile una de alta mai repede, femile pot sa gateasca, femile sunt mereu sefele in casa si peste tot. Ce rost ar mai avea viata unui barbat pe acest pamant daca el nu mai poate sa explice cum sta treaba cu viata cu lumea? Pentru un barbat este atractiv cand o femeie are vocea joasa si fina. Psihologii americani au descoperit ca o femeie cu vocea mai joasa face mult sex. Si pentru ca vocea ei este asa de sexy are mai multe sanse la sex. Da... asa de dura poate fi viata.

Barbatii mint de numa. La intrebarea "Ce iti place cel mai mult la o femeie?" doar 33% au raspuns "Sanii mari". 97% din barbati apreciaza frumusetea care vine de dinauntru. Da da da da da da FIX! =)) Dar nici femeile nu sunt mai bune. Doar 2 din 10 femei spune ca salariu partenerului este important. Ha! Ha! HAAA! Deci restu a zis ca nu este important cat castiga partenerul... Asa ceva chiar nu credem!!!

©David

i like trains ! :D

Iubirea este ca si cum... un bolovan imens iti cade pe inima si te roaga sa te ridici de jos, sa fi serios si sa nu te mai prefaci ca te doare. Te uiti la inima ta si vezi ca sangereaza si vrei sa te ridici dar... bolovanul este mult prea greu. Asa trebuie sa traiesti toata viata.

©David

Se aud doar pasii, pasii grabiti in noapte !

Noaptea asta este o noapte perfecta pentru a te pierde in ceata. Vroiam sa ma plimb cu tine in intuneric ca sa gasesc in umbre ce a mai ramas din noi. Stii... defapt eu nu mai stiu nimic despre noi doi. Nu mai stiu cine suntem noi, cine sunt eu si cine ai devenit tu. Eu plutesc intre trecut, cu timpul zilelor traite pe pielea mea. Nu mai vad nici un adevar, nimic real. Vroiam sa ma plimb in noapte cu tine ca sa ne ascultam soaptele, cuvintele cele mai incet spune- cele mai adevarate! Nu mai stiu nimic despre noi. Nimic ce ar putea sa aiba cea mai mica valoare printre aceste randuri. Nimic ce ar putea sa imi aduca aminte cine suntem. Tu imi zbori mereu prin minte, cu zambetul ala dulce, te joci cu parul meu si te uiti la mine. Si pentru ca eu merg visand pe undeva, ma iei de mana si pui acea tacere intre noi. Si totusi tu ma lasi sa simt ca inca mai exista "noi".

A.

©David

vineri, 11 martie 2011

Cine vrea sa innece o iubire nefericita in alcool actioneaza prost pentru ca alcoolul conserveaza!

Deci... Ea este fata care de mult timp a locuit in inima mea... o vara intreaga! Si astia sunt ochii si asta e vocea care erau lumina si compasul vietii mele. O vara intreaga! Inimi ranite nu mai erau la moda. Dar eu... un copil nu prea modern asteptam in vant si ploaie si imi era dor o toamna intreaga pana aproape am murit. Si astazi vad: Madame... tu esti o amintire dureroasa in fiecare episod din viata mea.

A.

©David

Descrierea frumusetii

Parul negru ce vorbeste despre mandrie. Buzele alea ca doua petale de trandafiri amestecate cu perle. Limba ei, otrava ce poarta sute de inimi. Doi sani unde rubin rasare prin albastru. Un gat mai fin decat prima zapada neatinsa. Obrajii finuti in care infloresc toate florile din lume. O privire ce poarta fulgere si pune fiecare barbat la pamant. O inima in care ma ascunde doar pe mine. Un cuvant care suna prea ceresc. Doua maini care dimineata ma vor cauta doar pe mine!

©David

Si mereu trebuie sa rad cand pe ici colo se rupe cate o inima

La 14 ani nimeni niciodata nu a inteles ce este iubirea. Niciodata. Nu iubirea ASTA! Iubirea asta nu poti intelege sau explica ce este. Iubirea nu suna la usa si spune "Hi, sunt aici si acuma m-ai inteles. Stii cum sunt si ce sunt." Peste tot in "Popcorn" sau "Broavo" scrie despre iubire dar ce scriu ei e nimic. Ce scriu ei nu e un sentiment, nu e ceva ce cu timpul creste, nu e nimic ce are o baza. Iubirea ne atinge din cand in cand si ne lasa doar sa banuim cata putere are dar niciodata nu se arata in totalitate. Niciodata nu isi arata toate fetele. Deci nu imi mai povestii, la 14 ani, 15, 16 ca stii ce este iubirea. Nu mai pot sa aud asa ceva!

©David

joi, 10 martie 2011

Cum gandesc barbatii si femeile part 1: Barbatul si iubirea

2. Cum isi da o femeie seama ca barbatul inca o iubeste?

El nu mai asculta cand vorbeste. El face exact aia ce ea de mult incearca sa il dezobijnuiasca. El se ocupa foarte putin de ea. Dar niciodata nu e sec sau ironic. Acuma toate o sa credeti ca este o declaratie de dragoste mai ciudata. Asa e. In ochii femeilor. Pentru ca atunci cand vine vorba de iubire barbatul si femeia sunt foarte diferiti. Cum ar fi pentru o femeie o dovada mai frumoasa ca el o iubeste? Multe femei spun: El este romantic ca la inceput. - El imi face mereu cadouri mici. - El se ocupa de mine. - Ma asculta cand vorbesc. - Imi aduce flori. Asta spun toate femeile. Carbatii cred ca toate astea devin dificile cu timpul. Romantismul devine un exercitiu obligatoriu. Dar daca nu este romantic azi nu face sex. Deci... barbatii trebuie sa fie mereu romantici. Dar romantismul asta nu are nimic in legatura cu iubire! A asculta cand ea vorbeste este doar bunul simt intr-o relatie pentru a evita cearta. Pentru ca femeile devin inervante cand nimeni nu le asculta. Doar foarte rar lasa el ziaru de o parte sau da televizorul mai incet. A se ocupa de o femeie inseamna pentru un barbat: Eu fac totul, merg la lucru, mai duc gunoiul jos din cand in cand, i dau bani. Deci ma ocup de ea. Ce mai vrea? Sa vorbim despre iubire??? Stie ca o iubesc. Deci nu trebuie sa-i repet tot mereu.

Tipic barbatilor. Un barbat care iubeste ar lasa totul exact asa cum e. Nu ar schimba nimi! Si de aceea raspunsul este: Daca elnu o critica daca o lasa in pace si vrea sa fie lasat in pace atunci ea poate sa fie mai mult ca sigura ca el la intrebarea "Ma mai iubesti?" mereu va raspunde cu un "Da!" sincer. Evident ca intrebarea poate fi intoarsa: Ea ma mai iubeste? Daca un barbat este inrebat asa ceva se va uita ca cel mai prost elev in mat la examen ca nu stie sa rezolve problemele. "What? Daca EA MA MAI IUBESTE?" Intrebarea asta nu sio pune nici un barbat niciodata!!! El crede ca este normal ca ea sa il iubeasca. Barbatii nu se intreaba niciodata, niciodata, niciodata daca partenera il mai iubeste. De aceea sunt picati din cer cand sunt parasiti.

Barbatii gandesc asa: Ea are tot ce vrea. Fac tot ce vrea. Nu merge bine. Totul e bine. Nu are motive sa se planga. Deci ma iubeste.

Este evident ca astea sunt doar tampenii si nu sunt argumente ca ea il mai iubeste. Dar asa ceva este tipic barbatilor. Exact: "BARBATII!" ( acuma dau toate femeile ochii peste cap si vocea lor suna ca si cum s-ar scarbii de ei.)

©David

Trebuie!

Aceste sentimente in mine... de neinteles. Sentimente care vor sa se omoare unul pe altu. Acel sentiment nu ma lasa in care si zbiara in mine sa te uit o data pentru totdeauna. Dar dupaia ma gandesc de ce sa renunt la tot ceea ce eu mi-am dorit pana acum? De ce sa renunt la tot ce eu am luptat asa de mult timp? Defapt ar trebuii sa fiu fericit, mai fericit decat orice alt om de pe pamant. Dar nu sunt. Cel putin acuma nu. Cateodata am momente in care as vrea sa imbratisez toata lumea. Dar momentele alea sunt doar atunci cand tu te trezesti in bratele mele. Cateodata nu mai stiu ce simt, ce gandesc, ce vreau si pentru ce traiesc. Vreau sa fiu singur, singur in camera mea, singur cand ies afara si singur pe pamant. Nimeni care sa ma faca fericit, nimeni care sa ma raneasca, nimeni care sa imi spuna ce sa fac si ce nu. Nimeni. Doar eu singur. Vreau sa am timp doar pentru mine, sa ma gandesc la lucruri importante si sa uit unele lucruri pe care de mult tot incerc ca disperatu sa le sterg. Momentan chiar nu stiu unde sunt, cine sunt, ce sunt. Trebuie sa ma gandesc ce simt si ce imi doresc!

©David

duminică, 6 martie 2011

...

Tu esti arsura si tot timpul cand te intorci esti focul si cand pleci iar nu mai bate vantul si nu pot sa dorm. Si tu te intorci inapoi ca sa stingi lumina si arsurile ard dinou inainte sa inceapa sa se vindece.

Astazi m-am ars la aragaz. Chiar inainte sa incep sa fac clatite. Durerea a fost pentru cateva secunde o teroare dar dupa ceva timp a fost okay. Dupa 5 minute nimic nu mi-a mai adus aminte de durere. Pana cand m-am ars a doua oara si caldura s-a imprastiat pe pielea mea exact acolo unde m-am ars si prima data. Pielea mea s-a facut rosie. Nimeni nu a observat arsura de pe pielea mea. Invizibila in vantul bland de primavara. Doar focul, fiecare flacara imi aminteste ce este acolo pe pielea mea. M-am ars acolo unde nu poate vedea nimeni desi este atat de evident!

©David

Le-am folosit pe toate

Ar trebuii sa scriu pana cand stiloul ramane fara cerneala si pana cand raman fara foi. Pana cand sangele de pe degete mi s-a uscat si pana cand focul din mine ingheata. Dar stii, nu mai am cuvinte pentru asa ceva.

Nu mai am cuvinte pentru toate astea.

©David

tonight i'm lovin you!

Nu mai ştiu cum este să mă plimb noaptea singur şi să nu mă gândesc la tine. Am uitat cum este să nu mă gândesc la tine. Am uitat de umbrele care erau atunci când tu încă nu erai în viaţa mea. Când oceanul din mine se agită, când valurile se ridică la cer şi furtuna nu mă lasă în pace, atunci mă ating cuvintele tale simple aşa de încet până şi sângele din vene încetează să mai circule şi respiraţia parcă fuge de mine.

©David

vineri, 4 martie 2011

Cum gândesc bărbaţii şi femeile part 1: Bărbatul şi iubirea!

  1. Se gândesc bărbaţii la sex de la prima întâlnire?

Bărbaţii se gândesc din 8 în 8 minute la sex. Femeile se gândesc doar pe 30 de ori pe zi. Şi să răspund la întrbare, răspunsul este evident – DA! Dar asta nu înseamnă că EL îşi face planuri concrete cum să facă să o aibe pe EA cât mai repede în pat. Nici măcar nu înseamnă că EL ar încerca să se dea la EA. Asta înseamnă doar că un bărbat este programat să verifice dacă o femeie este erotică sau nu! Prima întrebare pe care şi-o pune un bărbat este: Este tipa asta sexual interesantă? Asta se întâmplă cu siguranţă înainte ca el să-i spună cum îl cheamă şi înainte ca ea să dea mâna cu el. Bărbaţii nu fac asta intenţionat. Aşa sunt bărbaţii. Chiar dacă au prietenă/soţie şi sunt fericiţi. Sigur fiecare dintre noi a observat o dată cum 2 câini se întâlnesc pentru prima dată. Primul lucru pe care îl fac se miros unul pe altul la organele sexuale. După aceea se ignor unul pe altu asta înseamnă că nu miroase interesant. Sau se joacă unu cu altul asta înseamnă că miroase super. Sau încep să latre, asta înseamnă că miroase naşpa. Deci un bărbat gândeşte asemenea unui câine. „Vreau să vorbesc cu ea? Are un jop interesant? Ar fi interesant să o cunosc?” etc. Toate aştea se întreabă un bărbat după aceea. Prima dată femeia este verificata. „Cu ea aş faceo!” sau „Cu ea nu aş faceo niciodată!” Aştea sunt primele criterii. Nu ultimele, nu în general! Ci cele mai importante!!! Femeile pot vedea chestia asta. În timp ce urmăresc privirea bărbatului. Privirea lui trece de la faţă la sâni – picioare şi înapoi la faţă. Un bărbat care nu face asta cu siguranţă e GAY! Bărbaţii nu au nimic cu homosexualii. Din contră! Ei se uită la homosexuali cu ciudă şi respect. Bărbaţii se gândesc că trebuie să existe un motiv de ce homosexualii se înţeleg aşa de bine cu femeile. Ce au homosexualii şi nu au ei? – asta se întreabă fiecare bărbat hetero. De ce? Pentru că homosexualii ascultă mai bine când o femeie vorbeşte, homosexualii înţeleg femeile mai bine, homosexualii merg cu plăcere la cumpărături, homosexualii nu vor să le aibe in pat... wooo wooo wooo! Stai aşa. Homosexualii nu vor o femeie în pat şi de aia sunt interesanţi??? O femeie nu are chef de sex??? Habar nu am. Concret este că fiecare femeie îi plac homosexualii. Chiar vreţi să ştiţi cum gândesc bărbaţii? Bărbaţii inteligenţi actionează ceva de genu: La început sunt puţin gay şi la final scot hetero din pantaloni.

©David

un titlu

Iubirea este atunci când îţi este dor de cineva chiar dacă ai văzut acea persoană acum două minute. Iubirea este atunci când ai încredere în cineva orbeşte. Iubirea este atunci când înţelegi tot ce vrea persoana de lângă tine. Iubirea este atunci când simţi cu adevărat că ai murii pentru acea persoană. Iubirea este atunci când ai da tot doar să petreci fiecare clipă lângă acea persoană. Iubirea este atunci când din cauza fluturaşilor din stomac şi din cauza bucuriei că vezi acea persoană simţi că nu mai poţi respira. Iubirea este atunci când seara stai în pat şi nu poşi să te gândeşti la altceva decât la acea persoană. Atunci când... fiecare secundă trebuie să te gândeşti la ea. Când pur şi simplu nu mai poţi şi nu mai vrei fără ea!

©David

duminică, 27 februarie 2011

In momentul de fata a intrat cineva strain in viata mea. Da. Tu. TU

Asa este acel vant fin a cuvintelor straine in aerul ars printre toate sentimentele alea care ma sufoca. Tie iti intorc spatele doar ca sa te las sa imi dai masca jos de pe pielea mea uda si sa te las sa ma cunosti. Pe tine te las sa ma recunosti cand ma inec intr-o mare de sufetele pierdute. Tu esti oglinda pentru adevarul meu, o ploaie calda pentru sufletul meu, oaceanul meu in care am voie sa ma inec si tot pot sa respir.


©David

Spune-mi tot ce simti acuma. Acuma in momentul asta. Fara ocolisuri si fara sa lasi cuvinte deoparte.

Întrebarea întrebărilor: Oare eu chiar mi-am imaginat că o să fie aşa? Sunt multe lucruri pe care eu nu le înţeleg. Sunt multe momente în care nu îmi pasă de absolut nimic. Sunt multe situaţii în care nu ştiu cum să fac să merg mai departe. Sunt multe decizii pe care nu pot să le iau pentru că îmi este prea mare teama să nu greşesc. Sunt prea multe melodii pe care nu le mai pot asculta pentru că îmi aduc aminte de cele mai frumoase momente alături de o fată care nu mai face parte din viaţa mea. Prea multe amintiri care îmi rup inima. Sunt prea multe momente care ne face să fim nesiguri. Prea multe lacrimi care curg şi nu mai vor să se oprească. Sunt sentimente pe care nu le pot controla. Sunt clipe care mă preocupă zi şi noapte şi nu mai vor să iasă din minte. Sunt prea multe lucruri pe care aş fi vrut să le fac mai bine şi prea multe zile în care pur şi simplu nu mai vreau să exist. Sunt secunde, minute chiar ore în care mă simt lăsat baltă de toată lumea. Dar câteodată sunt şi zile în care am nevoie de distanţă şi singurătate. Sunt clipe în care îmi dau seama ce îmi lipseşte în viaţă cu adevărat. O persoană sau ceva ce de mult faceam cu plăcere. Sunt zile în care nu îmi dau seama ce simt. Sunt secunde, minute, ore, zile în care sunt disperat pentru că nu ştiu ce să mai fac. Sunt zile în care pământul nu se mai învârte pentru câteva minute. Câteodată încerc să-i dau concediu capului meu să aibe puţină linişte. Linişte de toate chestile la care mă gândesc. La toate lucrurile care zboară prin mintea mea. Linişte. De multe ori îmi doresc să mă arunc de undeva de sus. Undeva de pe o stâncă ca să pot vedea pământul să ştiu cât de adânc voi cădea. Şi atunci îmi doresc, da, îmi doresc ca tu să mă prinzi. Dar ca de fiecare dată Realitatea fute Speranţa. Momentul în care am realizat a fost atunci când mi-am dat seama că viaţa ne trădează. Doare atunci când trebuie să realizez că persoanele importante din viaţa mea m-au dezamăgit în ultimul hal. Şi au fost exact persoanele alea care mi-au promis că nu o să plece niciodată de lângă mine chiar şi în momentele grele.

©David

Nici un sentiment nu incape in cuvinte mari

De multe ori mă întreb cum ai rezistat atâta? Cum de m-ai putut suporta şa de mult timp? Şi atunci ies afară, merg pe străzile părăsite de oameni şi sub lumina unui felinar mă opresc. Mă descalţ, pun totul lângă mine până stropii de ploaie se aşează sub pielea mea, până când pietricelele mici de pe asfalt se lipesc de tălpile mele şi până când ploaia mă udă complet. Atunci stau între secunde şi cerneala de pe mâna mea se scurge. Tot ceea ce nu vroiam să îţi spun se scurge pe pielea mea. Totul se face negru şi cuvintele care vroiam să le uit nu se mai văd. Şi dupaia aştept. Aştept. Ploaia rece cade peste mine, mă lasă să dispar şi îmi aduce o viaţă nouă şi culmea... iar deschide rănile vechi. Dacă m-ai vedea acuma primult lucru ai vedea că am doar o şosetă în picioare, dupaia ai vedea privirea mea care îţi spune că îmi este dor. Priviea mea care caută disperată o limină în ceaţă. M-ai găsii în ultimul colţ pe o stradă cu măinile întinse şi toată lumea s-ar întreba de ce stau în ploaie sub un felinar. Dar doar tu ai vrea să ştii de ce am doar o şosetă în picioare. Aşa eşti tu. De fiecare dată când te apropii de mine se opresc secundele şi pot vedea zâmbetul tău frumos. Este adevărul în şoaptele tale, sentimentul ăla atunci când mă ţii de mână, este fericirea mea care este furată din zâmbetul tău, sunt cuvintele alea foarte puţine care îmi fură respiraţia. După câteva minute ploaia se opreşte şi mă întreb de ce nu am fost mai puternici că să trecem peste toate.

©David

sâmbătă, 26 februarie 2011

Dacă tu crezi că te urăesc, crezi prost. Ura este un sentiment şi tu nu meriţi sentimente.

Din păcate noi ne ocupăm prea mult cu ceea ce deja este în spatele nostru. Cu trecutul nostru. Tot ce s-a terminat nu putem să schimbăm sau să aducem înapoi. Niciodată. Şi asta ne pică foarte greu pentru că nu putem să dăm drumul lucrurilor. Regretăm multe chestii pentru că nu am facut multe cum ar trebuii. Nu putem să uităm şi nici să schimbăm. S-a terminat. S-a întâmplat şi niciodată nu poate să înceapă de la început. Doare când încă ne ţinem de ceva din trecutul nostru pentru că ştim prea bine că s-a terminat şi niciodată nu vine înapoi. Şi chiar dacă vine înapoi nu o să fie ca la început. Totul trece sau se schimbă aşa de repede. Un prieten pe care l-ai avut poate ca dintr-un moment în altu să fie cel mai mare duşman al tău. Asta înseamnă că prietenia aparţine de trecut. Relaţia care ieri ai avut-o, zilele în care tu ai fost fericit, mai fericit ca niciodată, pot să se spargă exact ca un balon de săpun şi atunci totul s-a terminat. Din prietenie poate să devină iubire dar din iubire niciodată prietenie. Eu mi-aş dorii să am mai mult timp să mă pregătesc înainte ca ceva ce am construit mult timp se prăbuşeşte. Poate aşa ar fi mai uşor să uit. Poate aşa aş putea să realizez că trebuie să dau drumul lucrurilor... pentru că s-a terminat!

©David

Oamenii nu se schimbă niciodată

Câteodată ne dorim ca o persoană să se schimbe. Sau cel puţin, sperăm, să vadă ea că trebuie să se schimbă că dacă nu, nu va mai merge mai departe. Dar câteodată nu vrem noi să ne recunoaştem greşelile penru că credem că noi nu avem nici o vină dar defapt noi singuri suntem de vină. Noi vrem ca alte persoane să se schimbe dar noi nici nu ne gândim măcar că noi ar trebuii să ne schimbăm. Ştiu că este greu să ne recunoaştem greşelile dar de multe ori trebuie să greşim ca să vedem ce este important pentru noi. Trebuie să greşim ca să ne dăm seama că nu vrem să pierdem acea persoană şi că nu o să mai facem acea greşeală niciodată! Dar frica este de multe ori prea mare. Câteodată îmi este foarte greu să îţi arăt cât de mult te iubesc pentru că pur şi simplu nu pot să descriu în cuvinte ce simt. Nu există cuvinte pentru aşa ceva. Nu mă înţeleg cât de aiurea mă port cu tine câteodată. Eu nu te merit pe tine. Crede-mă că dacă aş putea să dau timpul înapoi acuma aş face totul fără greşeli pentru tine. Dar aşa de uşor nu este. Câteodată trebuie să ne gândim ce vrem să scriem înainte să scriem. Pentru că nu totul timpul ştim cât de mult putem să rănim pe cineva. La final ne pare rău şi ne cerem scuze dar totuşi... de multe ori rănim persoane mai rău decât ne imaginăm.

©David

Nu este posibil să evit să scriu despre tine când scriu despre mine.

Eu nu sunt mai bun ca toţi ceilalţi. Nu am nimic special cu ce să ies în evidenţă. Nu mi-am rupt niciodată nimic... doar un singul lucru dar nu mă crede nimeni. De ani de zile am tot aceaş freză doar că vara am părul mai blond şi iarna sunt brunet. Vroiam să devin Chirurg dar a venit şi ziua în care nu am mai putut să vâd sânge şi răni deschise. M-am născut iarna şi prima zăpadă este pentru mine ca şi cum pentru alţii ar fi razele soarelui vara. Îmi place la ţară la nebunie şi iubesc să stau singur în ploaie. Îmi place să îmi simt pielea udă şi iarba sub mine. Eu nu măsor plaja după suprafaţă sau viaţa după timp. Eu număr nisipul şi trăiesc fiecare bătaie de inimă. Iubesc noaptea şi vara iubesc doar marea. A scrie este pur şi simplu existenţa mea, balsam pentru sufletul meu şi bandaj pentru rănile care încă sângerează. Când joc Tenis îmi sclipesc ochii şi apa e ca a doua casă pentru mine. Culoarea mea preferată este roşu şi cel mai mult îmi place să mănânc Oeuf Mimosa. Mama spune mereu că aş putea să supravieţuiesc doar cu Macaroane şi sos de ciuperci şi cu sos de ciuperci şi Macaroane. Eu mănânc Hamburgarii cu furculiţa şi cuţitul îl ţin în mâna stângă. Cireşe, fructe de pădure şi struguri sunt fructele mele preferate. Ardei, roşii fierte şi spanac nici să nu văd în faţa mea şi eu găsesc fiecare bucăţică de ceapă în mâncare... şi o arunc, bineînţeles. Urăsc animele de casă şi îmi este frică de fac pe mine când vâd un paianjen. Animalele trebuie lăsate în libertate. Am şi eu doi câini, nu sunt de acord să ţinem câini dar mama vrea să fie casa păzită. Cartea mea preferată este „Micul prinţ” de aia e mereu lângă patul meu printre celelte cărţi pe care le citesc. Pe toate paginile aproape sunt pete de Cacao şi unele pagini sunt îndoite. Câteodată e plin de praf pe carte pentru că mereu citesc alte cărţi dar niciodată nu o pun înapoi pe raft. Nu pot să dorm doar pe burtă şi ceasu îmi sună o oră mai devreme ca să mă pot bucura că pot să mai dorm puţin. Îmi place muzica făcută calumea nu la PC. Cel mai mult îmi place să aud chitara şi pianul. Am o chitară dar e plină de praf, sub pat. Dacă nu sunt foarte sigur de un lucru renunţ imediat şi Voinţa mea dispare în nori. Câteodată sunt foarte ciudat. Când picioarele mele sunt prea reci le încălzesc cu feonul. Mereu vorbesc când mă spăl de dinţi. Urăsc ceaiu şi mereu comand cafea chiar dacă în momentul ăla prefer Cacao. Niciodată nu scriu cu creionu. Pot să schimb roţile cu stânga dar nu pot să parchez cu spatele. Şi trebuie să recunosc că mereu uit lucrui importante. Peste tot în cameră sunt lipite bileţele şi sunt sigur că dacă corpul meu nu era normal şi trebuia să îmi pun singur mâinile şi picioarele unde trebuie atunci ieşeam din casa doar cu un picior sau doar o mână sau aş uita să respir. Dar e okay. M-aş speria de mine dacă aş schimba asta vreodată. Nu am filme preferate. Sunt prea multe. Cel mai mult îmi place să joc Remi sau Monopoly pentru că la jocurile aştea câştig cu siguranţă. Urăsc florile. Sufletul meu este negru. Arde în întuneric şi nu mă deschid nimănui. Nu am încredere în nimeni. Eu nu găsesc cuvinte pentru poveşti între flăcări şi vreau ca nimeni să nu mă cunoască. Eu nu vorbesc despre sentimente, pentru aşa ceva nu am voce şi nu îmi pasă dacă cineva înţelege sau nu ce scriu eu pe blog. Şi... îmi este frică. Câteodată de tot, câteodată de nimic. Îmi place să fiu singur şi sunt foarte puţine persoane care mă ating în aşa fel încât să îmi fie dor de ele. Câteodată aş vrea să fiu Peter Pan. Poate din cauza aventurilor sau poate pentru că aş putea să zbor. Şi încă ceva... Urăsc când şosetele mele sund ude. Eu sunt un visător. Şi cine eşti tu?


©David

marți, 22 februarie 2011

În viaţă suntem singuri şi avem doar o singură haină pe noi. Pur şi simplu este ghinion dacă haina este ruptă.

Mi-am văzut sufletul pierdut la marginea drumului. Stătea în iarba udă, era agitat si era roşu de parcă acuma a ieşit din foc. Am îngenunchiat şi când am vrut să mă duc în siguranţă mi-am ars degetele. După aceea m-am aşezat lângă mine şi încercam să îmi aduc aminte cine am fost, cine am ajuns şi de ce nu am fost destul de bun pentru tine. „Sunt slab” am şoptit eu fără să aplec capul. Nu sunt destul de bun pentru tine. Prea puţin ca să fiu destul. La aceste cuvinte mi s-a scripat pieptul şi respiraţia mea mi-a legat gâtul. Atunci totul s-a înecat în lumină ca şi cum aş fi murit şi focul care mă înconjura a dispărut în acea noapte rece. Mi-am văzut sufletul la marginea drumului când azinoapte mergeam pe străzi ca şi un nebun fără casă. Şi cum stăteam eu jos lângă mine a fost ca şi cum cineva mi-a desenat cu linii fine zâmbetul tău pe pielea mea. Fără culoare dar totuşi foarte puternic. Zâmbetul tău era desenat pe pielea mea acolo unde tu mereu te plimbai cu degetele. Fără să gândeşti prea mult dar totuşi atât de magic! Am mers mai departe şi am abservat că încep să mă recunosc când arunca o privire în vitrine ce erau ca nişte oglinzi. Dar oare mă mai recunoşti tu?

©David

sâmbătă, 5 februarie 2011

Do you love me as I love you?

Ah! Ce bine a fost când nu iubeam. Atunci când inima mea nu cunoştea altceva şi nu ardea cu flacăra unei străine. Dar de când m-am îndrăgostit... inima mea a dispărut. Dorm, visez când sunt trez. Mă liniştesc, şi nu am linişte. Fac ceva, şi nu ştiu ce fac. Încep să rând în timp ce plâng şi invers. Tac, şi vorbesc, şi nu ştiu ce vorbesc. Soarele nu străluceşte prea tare pentru mine, soarele mă îngheaţă şi gheaţa mă arde. Ştiu şi nu ştiu ce ştiu. Noaptea devine zi. Acuma sunt undeva, acuma acolo, acum aici. Mă urmăresc şi fug de mine. Vreau totul şi nu am nimic. Oare cum o să fie la final? Of, dragoste, ce faci cu mine?

©David

luni, 31 ianuarie 2011

©David

The unhappy lover who commits suicide does not kill himself for love but in spite of it. To prove to Aphrodite that he is still a freeman, capable of a human deed, not her slave, reduced to more behavior.


Viaţa noastră e o ironie. Minciuna e rădăcina ei. Dorinţa tuturor este de a fi şi a avea singur tot ce este. Toate au trecut pe lume... numai răul a rămas.

©David

Love has no ending.

I’ll love you, dear, I’ll love you till China and Africa meet and the river jumps over the mountain and the fish sing in the street. I’ll love you till the ocean is folded and hung up to dry and the seven stars go squawking like geese about the sky. The years shell run like rabbits, for in my arms I hold the flower of the Ages and the first love of the world.



©David

Gândurile sunt fantome când viaţa este vis.

Opresc timpul în loc, închid telefonul, rog pianele sa tacă. Las avioanele să zboare în jurul meu şi să scrie pe cer: Am murit! Porumbeilor le pun o fondă neagră. Ea a fost Nordul meu, Sudul meu, Ostul şi Vestul meu. Ea a fost viaţa mea. Ea a fost ca o sărbătoare. Ea a fost ziua mea, noaptea mea, glasul meu, tăcerea mea. Credeam că iubirea asta rămâne pe veci: Nu am avut dreptate! Acuma nu mai am nevoie de stele, le sting pe toate. Arunc luna. Rup soarele în bucăţi. Golesc oceanele. Tai pădurile. Toate aştea pentru ca tot ce a fost bun în viaţa mea acum tace rece.


©David

miercuri, 19 ianuarie 2011

Sometimes it's easier to say that you don't care than to explain all the reasons why you do.


Sunt persoane care pleacă din viaţa noastră. Unele pleacă în linişte şi încet, se îndepărtează tot mai mult şi dintr-o dată a dispărut de tot din viaţa noastră. Câteodată pleacă pentru că aşa vrea ea, câteodată placă amândoi deoarece amândoi au motivele lor. Câteodată se întâmplă ca o persoană să plece din viaţa noastră chiar dacă nici unu' nu vrea acest lucru' şi atunci nu putem să schimbăm nimic. O singură dată în viaţă se întâmplă să facem greşeala de a lăsa o persoană să plece şi niciodată nu putem trece peste. Pe moment credem toţi că avem dreptate, că facem ce e bine dar după război sunt toţi mai deştepţi. În viaţă există doar o singură persoană pe care nu o poţi uita niciodată. Putem încerca să o uităm... sau putem încerca să o aducem înapoi dar rezulcatul este de fiecare dată scris în stele. Fiecare face cum crede că e mai bine dar acea persoană nu poate să lipsească din viaţa noastră pentru că ar contrazice orice logică. Cum mă simt eu acuma că am lăsat să plece din viaţa mea persoana care mă făcea fericit, care a fost mereu lângă mine, care mă făcea să strălucesc şi încă şi acuma e totul pentru mine? Hm... Cum să spun? Sper să fi fericită aşa cum eşti. În viaţă nu au voie să ratezi nici o clipă. Clar că mai am amintiri de care şi azi mă ţin dar totuşi nu scap viitorul din ochi. Ce vroiam defapt să spun şi nu îmi pică uşor este: CINE DRACU MĂ CRED, DE TE-AM LĂSAT SĂ PLECI?


©David