joi, 30 septembrie 2010

Dacă vorbiţi mă fac că nu aud. Nu zic NU şi nici nu mă laud. Vorbiţi precum vă vine. Nu vă aplaud şi nici nu vă bag în seamă.


Cândva ajungi la un punct în viaţă când speranţa nu mai foloseşte la nimic. Să sperăm mereu că lucrurile se vor îndrepta cândva. Poţi să stai să priveşti cât de mult vrei, vei vedea că nu se va schimba nimic. Absolut nimic. Totul este şi rămâne ca tot timpul. Şi toată lumea zice să nu renunţi la speranţă, să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti pentru ca s-ar putea să nu primeşti acel lucru niciodată. Dar pentru ce să lupt când ea vrea exact ceea ce eu nu vreau şi luptă împotriva mea. Atunci speranţa nu ne mai ajută cu nimic. Exact ca şi cu încrederea! Ce înseamnă în ziua de azi să ai încredere când tot al doilea prieten al tău o rupe. A avea încredere înseamnă a crede o persoană chiar dacă tu ştii că dacă ai fi fost în locul acelei persoane ai minţi. Încrederea este ceva foarte fragil. Dacă o ai o dată, păstreaz-o. Dar de ce să ai încredere dacă toţi te folosesc? Ca să ai încredere ai nevoie de sigurantă.

©David

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu