vineri, 31 decembrie 2010
Am aflat lucruri despre mine pe care nici eu nu le ştiam.
Drop the last year into the silent limbo of the past. Let it go, for it was imperfect, and thank God that it can go
Sentimentele adevărate nu dispar niciodată. Noi credem că poate vom înceta să iubim acea persoană dar nu este deloc aşa. Nu contează cât de mult ne-a rănit acea persoană sau câtde mult n-ea dezamăgit: Dacă sentimentele chiar sunt adevărate nu au cum să dispară aşa uşor. Noi mereu credem că am uitat acea persoană doar ca să nu recunoaştem că sentimentele nu au dispăarut.Câteodată dispar sentimentele pentru câteva zile, săptămâni sau chiar luni... dar doar o singură întâlnire sau o amintire pierdută ajunge şi sentimentele ne răscolesc dinou. Sentimentele adevărate nu mor niciodată. Rămân pe veci!
miercuri, 22 decembrie 2010
Live THIS moment
A fi puternic nu înseamnă să nu plângi niciodată sau să nu fi niciodată la pământ. A fi puternic înseamnă, indiferent cât de rănit eşti, te ridici, zâmbeşti, lupţi mai departe. Îţi accepţi greşelile pe care le-ai făcut şi te înveţi minte.
I'm just tired
Oamenii pe care îi cunoşti devin oameni pe care i-ai cunoscut. Oamenii de dace credeai că îţi sunt prieteni devin cei mai mari duşmani. Oamenii cu care puteai să vorbeşti despre orice devin oameni căruia numai ai ce să le spui. Oamenii în care aveai încredere devin oameni care numai ştiu nimic despre tine. Oamenii care te făceau fericit devin oameni care, cu fiecare cuvânt spus de ei te rănesc.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
It takes million of people to cpmplete the world but it only takes you tu complete mine.
Când pierdem ceva ce pentru noi este ca aerul, atunci ni se taie respiraţia pentru o clipă. Dar cu siguranţă vom găsii ceva nou, ceva mai important. Sau chiar lucruri mici care ne fac fericiţi. Mulţi dintre noi nu pot să lase un lucru, să uite. Şi exact atunci când vrem ceva cel mai mult, când ne dorim ceva foarte mult, atunci nu primim nimic. Ci doar atunci atunci când speranţa a dispărut de mult. Asta este unu dintre cele mai mari defecte a oamenilor: Nu putem să uităm, niciodată nu primin destul, nu suntem în stare să avem răbdare, să aşteptăm, şi niciodată nu sperâm cât trebuie.
-Respiră adânc, zâmbeşte şi aşteaptă până ajunge şi la tine norocul. Pentru că norocul este peste tot şi destul pentru toată lumea.
i want ya!
Nu toţi găsesc iubirea adevărată. Poate unii doar cred că iubirea adevărată există. Dar pentru mulţi, iubirea devărată este doar... un basm, cuvinte din cărţi. Iubirea adevărată ne omoară, ne fură din putere. Dacă nu primim iubire ne mănâncă singurătatea... Nu mai putem dăruii iubire, este inima mea rănită ca să mai poată iubii vreodată. Şi să numai fie rănită încă o dată, zidim pereţi mari în jurul ei. Iubirea moare şi este foarte de cucerit.
Uh na na .
DREAMS
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Am fost 7 pitici... au rămas 6
Cu dor: David, Willy, Jimi, Kevin, Daniel şi Paul.
Verişorii tăi...
duminică, 21 noiembrie 2010
ChCh
Ce este iubirea? Deci eu cred ca Satana a vrut să se cureţe de inima de păcate şi a aruncat iubirea pe pământ. Şi să nu ne dăm seama că n-ea înşelat, a îmbrăcat iubirea frumos cu nopţi senine în stele şi cu soare în aur. În sâmburii durerii a pus fericire, în vicii a pus miere şi în păcat zâmbete.
Am dreptate sau am dreptate?
Important este prezentul. Suntem doar în clipa de faţă. Suntem în adevăr. Trecutul şi viitorul sunt doar gânduri. Hai să nu presăm ce urmează. Să nu vrem ce o să vină. Să ne întoarcem în noi si vom cunoaşte că toate în lume, toate sunt în prezent. Tot ce a fost şi tot ce va fi vreodată au fost, va fi doar pentru că e!
luni, 8 noiembrie 2010
Monolog?
Nu te înţeleg. Tu eşti acolo unde te visai mereu, tu ai tot ce ţi-ai dorit de la viaţă. Vreau să ştiu de ce te chinui, pur şi simplu uită durerea şi dacă nu poţi, vorbeşte cu cineva. Fi o dată şi tu mulţumit. De ce vrei tot mai mult şi mai mult? Ştiu că în viaţă nu merg toate lucrurile cum vrei tu dar de ce nu savurezi timplul pe care îl mai ai? Peste câţiva ani nu o să mai ai timp de prostii. Peste câţiva ani o să cunoşti viaţa adevărată şi sunt lucruri mult mai groaznice decât a fi înşelat de o oarecare fată. Atunci nu o să mai ai pe nimeni cine să aibe grijă de tine şi să îţi spună ce e bine şi ce e rău. Relaxează-te şi nu comenta mereu. Ştiu că e greu dar trăieşte fiecare clipă.
Abonament la schimbări
Chiar dacă este posibil nu este mereu necesar să ne ducem viaţa la croitărie. De multe ori este timpul ca o croităreasă care ne schimbă.
A medita este mai bine decât să stai aiurea şi să nu faci nimic!
marți, 12 octombrie 2010
În iubire se înnec toate legile vieţii.
Toate defectele omeneşti sunt acolo unde este puţină iubire. „Sensul” îl primeşte viaţa noastă doar prin iubire. Adică: Cu cât de mult iubim şi ne lăsăm purtaţi de iubire cu atât de mult are viaţa noastă un sens. Iubirea este simplă, ca o maşină. Complicat este doar ăla care conduce maşina, stilul cum conduce şi străzile. Iubirea nu există doar ca să ne facă fericiţi. Eu cred că iubirea există ca să ne arate cât de puternici putem fi când suferim. Iubirea conţine trei-sfert de Curiozitate. Sunt o grămadă de „copii” care presupun că iubesc pe cineva deşii ei nu ştiu ce înseamnă iubirea. Fiecare vrea să ştie cum e să săruţi sau cum e să fi cu cineva împreună, dar chiar la 12-13 ani să presupui că suferi din dragoste este absurd.
luni, 11 octombrie 2010
Ştii, defapt este foarte uşor. Te opreşti – te uiţi în spate – şi mergi înapoi.
Câteodată avem nevoie de ajutor ca să revenim pe drumul nostru. Câteodată avem nevoie de cineva care ne dă curaj. Cineva care ne opreşte. Cineva care ne ţine în braţe. Noi mergem tot mai departe. Câteodată dansăm şi câteodată inima noastră încetează să mai bată. Câteodată trebuie să ne aducem aminte că vrem să mergem mai departe. Câteodată vrem doar să facem un pas într-o parte doar să numai mergem pe acel drum, să fim singuri. Să avem un moment doar pentru noi, un moment în care pur şi simplu ne înnecăm în tăcere. Un moment în care să uităm cine suntem, cine ar trebuii să fim, cine am vrea să fim şi cine ma fost. Câteodată ne apare pe drumul nostru un munte şi suntem pregătiţi să trecem peste indiferent cu câte răni ne vom alege la finel de drum, indiferent de câte ori trebuie să o luăm de la început. Noi mergem mai departe. Mergem tot mai departe chiar dacă mai mereu sperăm ca pământul să se oprească şi să scăpăm de adevar. De adevăr si de minciuni. Dar noi mergem tot mai departe. Şi deodată două drumuri se întâlnesc! Şi undeva întâlnim pe cineva căruia inimă bate în acelaş tact cu a noastră. Cineva care are aceaş melodie în sânge. Da. Câteodată dăm peste cineva care ne citeşte doar dintr-o clipire. Cineva care ne înţelege fără să spunem un cuvânt. Cineva care doar cu o privire ne face să fim sensibili. Şi stunci auzi cum vântul îţi şopteşte că totul este foarte uşor...
joi, 30 septembrie 2010
Visele noastre nu depind de soarta noastră ci de curajul nostru.
A arăta că eşti slab este un semn că ai curaj. A recunoaşte greşelile este un semn că ai putere. A te întrece pe tine şi a-ţi cere iertare este un semn de mărire. A ierta este un semn de împlinire.
Visele sunt foarte des distruse de realitate.
Vreau să păstrez ce nu se poate păstra. Vreau să arunc ce nu este de aruncat, vreau să înţeleg ce nu este de înţeles, vreau să spun... dar pentru ce vreau eu să spun nu există cuvinte.
A lăsa totul în urmă nu înseamnă a îngropa visele. A merge pe un drum nou nu înseamnă a fi un alt om.
Sufletul fără iubire este ca o fântână părăsită, cu un pic de apă la fund. Fântâna stă în margine de drum singură căci nimeni nu o mai cercetează. Sufletul fără iubire este ca mărul fără roade, rătăcit într-o grădină şi plin de omizi care îi roade frunzele în primăvară şi toată toamna. Şi toată floarea, otrăvită, se scutură curând si cade lăsând crengile uscate. Sufletul fără iubire este ca o ruină. Ca un cuptor surpat de vremuri, fără foc.
Dacă vorbiţi mă fac că nu aud. Nu zic NU şi nici nu mă laud. Vorbiţi precum vă vine. Nu vă aplaud şi nici nu vă bag în seamă.
Cândva ajungi la un punct în viaţă când speranţa nu mai foloseşte la nimic. Să sperăm mereu că lucrurile se vor îndrepta cândva. Poţi să stai să priveşti cât de mult vrei, vei vedea că nu se va schimba nimic. Absolut nimic. Totul este şi rămâne ca tot timpul. Şi toată lumea zice să nu renunţi la speranţă, să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti pentru ca s-ar putea să nu primeşti acel lucru niciodată. Dar pentru ce să lupt când ea vrea exact ceea ce eu nu vreau şi luptă împotriva mea. Atunci speranţa nu ne mai ajută cu nimic. Exact ca şi cu încrederea! Ce înseamnă în ziua de azi să ai încredere când tot al doilea prieten al tău o rupe. A avea încredere înseamnă a crede o persoană chiar dacă tu ştii că dacă ai fi fost în locul acelei persoane ai minţi. Încrederea este ceva foarte fragil. Dacă o ai o dată, păstreaz-o. Dar de ce să ai încredere dacă toţi te folosesc? Ca să ai încredere ai nevoie de sigurantă.
Corabia vieţii mele, grea de gânduri, se sfarmă în scânduri de stânca morţii şi valurile timpului o lovesc şi se izbeşte în rânduri.
Ai dansat vreodată în ploaie? Cu ochii închişi şi inima deschisă? Asta este viaţa! Cum stropii de ploaie se sparg pe pielea ta rece, se rătăcesc şi undeva se întâlnesc dinou. Şi cum părul îşi ăierde forma si ordinea. Asta este puţin din libertate. Fără papuci în picioare pe asfaltul cald, cu braţele spre cer. Ca şi cum nu este nimeni care poate să îţi fure acel puţin. Dansând, înnecat într-o melodie. Ăasta este momentul care îţi aparţine doar ţie. Când pământul se învârte mai încet şi fără să vrei începi să zâmbeşti. Asta este viaţa! Viaţa este mai mult decţt a respira. Chiar dacă ne rătăcim şi inima se rupe şi sufletul a pierdut orice speranţă. Totul este okay. Noi trecem peste toate. Trecem peste orice început şi orice sfârşit. Şi peste tot ce este între început şi sfârşit. Aşa e treaba cu inima. Bate. Bate chiar dacă restul a îngheţat, prea amorţită ca să mai simtă ceva. Dar bate. Nu neapărat pentru că trebuie să bată ci pentru că inima vede pământul altfel decât capul. Pentru că inima recunoaşte toate minunile şi bate pentru ele. Minunile ne fac ca să trecem peste toate. Minunile vrăjesc fiecare zâmbet. Noi doi am fost mai puternici decât ultima gură de aer înainte de înnecare. Dar poate noi suntem ca ploia. O poveste spusă de tăcere. Eu am crezut mereu în minuni. Nu ţinem respiraţia pentru o clipă doar ca să putem respira dinou mai liber. La urma urmei nu contează cât de ruptă şi câte răni avem în inimă – este şi va rămâne o minune ce ne face să fim aşa sensibili.
Prefer ca inima mea să moară cu un vis viu decât să trăiesc cu un vis mort.
Ne imaginăm prea multe lucruri. Lucruri care defapt nu au cum să fie adevărate. Lucruri care nu au cum să devină adevărate. Oare toată lumea se gândeşte la lucruri de genu? Oare toată lumea simte exact la fel? Iubirea este în stare de orice. Nimeni nu ştie unde ne duce drumul iubirei. Oare ne duce în rai? Dar câteodată sunt momente în care tu crezi că totul este exact cum ţi-ai imaginat. Momente care te fac fericit. Dar totul se poate schimba într-o secundă. Spui un cuvânt las, strici tot. Un singur cuvânt poate să rănească o persoană mai mult decât orice pe lumea asta. Okay, poate nu sunt aşa cum credeai că sunt dar oamenii se pot schimba. Poate chiar avem nevoie de timp să vedem dacă între noi doi chiar este iubire sau nu. Dar să ştii ca eu nu voi uita nici cea mai mică speranţă. Tu ce crezi? Crezi că există un loc unde cerul atinge pământul aşa cum se ating două persoane care se iubesc?
sâmbătă, 25 septembrie 2010
PARTY NACKED
Sorry. A trebuit sa dau tot afara
marți, 21 septembrie 2010
oh, fuck it.
Vreau să dispară durerea mea adâncă să o lustruiesc în rânduri ca lumina dulce de primavară. Să fac cu rândurile mele damele să suspine, frumoase să fie rândurile mele pentru oricine, pentru mine nu. Aş vrea să smulg sufletul din mine, să storc cu o mână tot focul din el. Se ştie că prin izvor de lacrimi mor durerile toate... Dar nu pot să plâng pentru că durerea mi-a stors ochii şi sufletul meu aspru l-a împietrit...
It's a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain.
When a person cries and the first drop of tears comes from the right eye, it's happiness. But when the first roll is from the left, it's pain.
Iubirea este doar un cuvânt cu 7 litere. Dar are o putere care nu este de pe această placetă. Iubirea nu se foloseşte, iubirea se simte. Când spui „Te iubesc” ai un sentiment in tine... sentimente care nu le putem descrie dar totuşi cumva am vrea să le descriem dar nu putem. Nu avem nevoie de cuvinte. Dar când iubim şi suntem iubiţi vream ca toată lumea să ştie cum se simte iubirea. Doar inima decide dacă ceea ce simţim este iubire. Nu mintea.
©David
joi, 16 septembrie 2010
Iubirea nu se invaţa pentru că noi oamenii o avem in sânge. Iubirea invie, iubirea ne umple, ne plimbă, ne face să tremuram, să suferim, ne lasă trişti şi fericiţi, ea ne imbogaţeşte şi ne explică, iubirea ne inundă, ne stăpâneşte. Iubirea, un sentiment cu o multime de feţe. Fină şi aspră, fierbinte şi rece.
©David
luni, 13 septembrie 2010
Ce este iubirea?
luni, 6 septembrie 2010
Multa lume crede in minuni. In schimb eu simt minunile si mai prind cate una din cand in cand.
Cand totul doarme si doar izvorul de pace se aude afara. Doi ochi sunt trezi in noapte si o inima nu tace. Eu numai ascult de mult vorba lumii. Pentru mine nu inseamna nimic ce pentru ei inseamna mult. Viitorul, un trecut pe care cineva mi l-a intors. Aceleas sir de patimi s-a intors si s-a reintors. Numai intreb de ce soarta nu mi-a dat in viata noroc fara durere. Numai citesc de mult acele carti care spun ca filele vietii au vesnic doua parti. Cica fara patimi nici cei mai veseli ochi nu sunt. Viata si moartea noastra noi le tinem in mainile noastre. Ne simtim stapani pe ele. Nu cer ca in lumea asta sa am parte de fercire. Insa, viata noastra oricat de neagra ar fi ea oare implineste in lume un sens? Traind cu dorul in piept... pe altu in lumea asta il doare mai putin? Oare lacrimile crude schimba destine? Nu cer nocorul. Cer doar sa ma inveti ca viata mea sa aibe un pret. Si si moartea mea sa aibe pret. Nu vreau sa zic despre mine ce mereu se spune despre altii ca-i visul unei umbre si umbra unui vis!...Raspunde-mi cine este sufletul lumii? Dumnezeu? Orbirea? Nepasarea? Binele? Raul? Este lumea creata anume pentru bine? Toata lumea spune asta. De mii de ani ne suna legende in urechi. Nu vezi ca virtutea gaseste a ei rasplata, rasplata de oameni si de cer este invidiata. Eu nu cred nici in Iehove, nici in Buddha, nici in viata nici in moarte. Visez si eu ca tot omul dar mie tot una imi este daca traiesc in veci pe lume sau daca mor. Toate aceste taine sfinte in zadar crezi in ele pentru ca gandurile, zau, nu schimba nimic in lume.
miercuri, 18 august 2010
N-am chef de titlu
luni, 16 august 2010
Eu mare filozof :-@ part 5
Eu mare filozof :-@ part 4
Eu mare filozof :-@ part 3
Eu mare filozof :-@ part 2
Eu mare filozof :-@
Oare cine?
©David