joi, 17 martie 2011

Iti scriu noaptea ca sa ploua.

Imi povestesc noaptea povesti pana adorm.

Ne caut pe noi in ploaie. Sunt atatea posibilitati sa te pierzi: in inimi rupte, in tacerea rece ca fierul, in priviri goale sau in brate puternice, in timp, in logica. Sunt atatea posibilitati sa te pierzi: in vant, in suflete rupte in doua, in tipete si in cuvinte distrugatoare. Sunt atatea de multe posibilitati sa te pierzi: pe strada printre oameni, in prea mare apropiere si prea multa distanta, din cauza ca simtim prea putin si ca ceva lipseste. Sunt atatea posibilitati sa te pierzi. Si mai este si ploaia... ploaia nu se cumpara cu nimic. Ploaia nu se pierde, ploaia nu ramane. Ploaia nu aduna si nu desparte nimic. Ploaia este doar... cateva picaturi, viata pentru desert, salvare pentru focul care arde prea tare. Ploaia este un pic de ocean pe piele si poezie in zilele de vara. Ploaia este frumusetea perfecta cand lumina se sparge in picaturile ei. Ne caut pe noi in ploaie!

©David

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu